între crengile cu
prune grele ca ochii
te-nchideam sub pleoape
apoi, când îi deschideam
săreai înapoi
dornică să prinzi din nou formă

atingeai pământul numai cu palmele
jeans bistrițeni
iar teniși vechi de polen
făcuți cinste de colega ta de ruj

ca două spirale ce se rotesc
deodată
la distanță de o codiță de prună
inspiram curioși același aer

doar o clipire de vânt
și a căzut
pe cealaltă față a pământului
o bistrițeană