dacă aș fi știut că
toate zilele sunt la fel
m-aș fi înghesuit în mine și
aș fi așteptat pe laviță afară
în fața fântânii aș fi dat
binețe la toți trecătorii

doar în ziua asta

și poate mai spre seară
mi-aș fi așezat gândurile
rând pentru un mâine
plin cu oameni

fără nicio îndoială
dacă aș putea
mi-aș împături gândul
și m-aș întoarce în
târziul din mine
să mă văd
în urma tatălui meu
alergând după cosași

dar știu

aici totul se termină
între mine și durere
e doar o felie de aer
nu mai e loc
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă

***

Doamne
cu voia ta o să plec
știu că așa trebuie
las ziua să adoarmă
în mine
dincolo de lumânare
bântuie frigul noaptea
miroase a lemn putrezit...

dar pleoapele tale
acoperă totul