Era un bătrânel nervos,
Ce mergea încet, anevoios
Că de curând l-a supărat.
Un tânăr ce se credea bărbat.

Și cum era el nervos foc,
Tot pășea din loc în loc
Voind să lase-n urma lui
O vorbă de-a nu știu cui.

Înainte de a se despărți
În ochi pe tânăr îl privi
Și mosul nostru așa grăi :
,,Ia fă bine dumneata ,
Și asculta aici acuma
Există o vorbă veche ,
De la mine s-o ți minte
Pe lume există o roată
Care vrei nu vrei se-nvârte
Învață să vorbești frumos
Că mult iți va fii de folos
Asta să știi unde te-ai duce
Că vorba dulce ,mult aduce”.