în camera albă crește un copac eu stau în lotus contemplu
vizibil se înalță cresc ramuri și frunze apoi se ofilesc
trec anii în camera albă
pînă o mobilez din memorie
parcă aici m-am născut din albul podelei
un șarpe negru se tîrîie uneori către mine
vine de nicăieri se înalță și sîsîie dă să muște dar trece prin mine
ca printr-o hologramă
și nu îndrăznesc să ating copacul acela

bătăi în ușă
nu știam că are ușă camera mea
am rostit da pentru întîia oară
și au pătruns cuvintele
obiecte făpturi
a crescut lume în camera mea

stau în lotus și nu îndrăznesc
să ating.