Rupți și slabi și ciuruiți de ploaie,
vineți în amurgul citadin,
zornăim sub bura de venin,
poticniți în fiarte și noroaie.

Strâmbi de lanț, de burniță, de foame,
ducem boarfa noastră-ntr-o boccea
prin orașul care nu ne vrea,
beat de abur cald și de reclame.

Dinapoi mânați ca o cireadă,
suduiți de paznici fumurii,
despoiem din ochi tutungerii,
brutării, femei, întreaga stradă.

Târgul, însă, fuge la o parte,
case și lumini se trag-napoi,
să n-atingă haita de strigoi
care vin zăngănitori din moarte.

Și drumeții cu priviri grăbite,
mai grăbiți din calea noastră pier,
să n-audă vaietul din fier,
nici să vadă foamea din orbite.

Rupți și slabi și ciuruiți de ploaie,
vineți în amurgul citadin,
zornăim sub bura de venin,
poticniți în fiare și noroaie.

Doar aici, pe coasta noastră stângă,
Precista în treacăt și-a culcat
palidul obraz înlăcrimat,
zăbovind o clipă să ne plângă.