Și Viața însăși e Marele Hohot
Cu răsturnări minuni de situații
În două clipe sunt atâtea spații
Ce sufletu-ți pot da în reavăn clocot.

Și inima-ți aduce acuzații
Că nu o porți precum pe Sfântul Chivot
Din Iadul leneÈ™ se aude chicot
De îngerii nu îți sunt aliații.

Sunt strâns cu ușa să accept trăirea
Cotidian, învins de zilnic fapt.
Zadarnic rătăcesc mereu grăirea,

Miasmul veșniciei nu e apt
De tot ce-mbracă prin fiire firea.
Extragerea-mi din Moarte e un rapt.