nu voi târî după mine
șinele s-aduc trenul acela înapoi
ca pe un lanț ce se termină c-o ancoră înfiptă-n iluzii

nu voi trage spre mine toate străzile și cărările pe care-am pășit
ca pe-un ghem al pisicii ce-și toarce amintirile
ca să am suprapuse orașele, munții, blocurile, noaptea, marea, pădurea, soarele și ploaia, râsul și plânsul, dezamăgirea și iubirea, credința și așteptarea

voi elibera sclavii
voi da drumul păsărilor
voi pleca pe un drum unde fiecare e liber

dar
și drumul acesta
e o bandă rulantă
spre tine,
spre Tine