La mine n suflet un ocean vuieste
Sunt valuri ce spre mal se imping
Si n tot acest carnaj de peste
E o speranta pe-o placa de surfing

Valuri si vanturi se bat s-o doboare
Dar ea pluteste prin valuri zambind
Stiind ca nimic nu poa’ s-o omoare
Rade furtunii, ca un far licarind

Aceasta pata intr un ocean de ganduri
E ca o umbra a nimanui
Si prin naufragiate scanduri
Ea ii zambeste , nu stiu cui.


Si vantul vrea s –o duca n nord
Iar valurile in est sau vest
Ea stie unde e un port
Al fericirii, gand modest.

Ea merge inainte caci stie unde i e tarmul
Nimic n-o intoarce din visul ei asa credul
Pluteste pe valuri sfidand chiar eternul
Departe se cearta oceanul cu vantul

Dincolo de ea
Urla oceanul
Si vantul plangea