Iar stelele de vor pieri pe cer
Și amorți-vor umbrele-n țărână
Și s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne

De va pieri credința pe pământ
Și fiece nădejde va apune
Și s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne

Lăcustele pe cai de-or năvăli
Și-nroși-vor apele-n fântâne
Și cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne

Iar morții de vor învia
Și de-ar începe raiurile mâine
Și îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne

Ea singură în lume-i mai presus
De-mpuținare și de devenire
Fără-nceput și fără de apus
Agapia, iubire din iubire

Pe-un râu în munți în inima Moldovei
Strămoșii mei au picurat un schit
Și-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit

Și-au început cântările în șoapte
Și-mpodobirea cortului ușor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Să afle-aprinse candelele lor.

Să nu-și zrobească blândele călcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsă munții de tămâie
Și privegherea sfintelor chilii.

Și-n ctitorie-nșiruiți în strane
Să țină paradisului de uși
Zugravii reținut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre părinții duși