Sub bolta sălciilor ce mor,
Înclestate una-ntralta sălbatic suspină,
Iar avalanșa întunericului cu a lui cortină
Strivește-al orizontului covor.

Ah timpule! Rămâi doar o noapte
În locul în care esti,
Să pot trăi din nou
Ca un ecou hrănit cu șoapte.

Cum cerul mare și senin
Trezește din mine feciorul de lut
Ce așterne pe-o stâncă prezența tăcut
Trăiesc din venin.