Cel mai decăzut gest politic văzut vreodată la un parlamentar.

Preludiu

Gest indigest plin de sfori
Și-am să-ți spun adeseori,
Chiar nu vezi că ne omori,
N-avem bani de lumânări.

Miezul problemei

De ce n-ai stat în moda ta,
Spun acum din sentiment;
Nu ai fi fost nicicum belea
Și spaimă în parlament.

Stăteai pe coasta de azur
ÃŽn vila lui Videanu,
Nu te durea măcar în tur,
Nu te știa tot neamu’.

Te-ai fi distrat ca-n paradis
Trăind petreceri, la Paris;
N-ai fi făcut o clipită,
Așa multă scenarită.

De intrigă n-aveai habar
Și de acel gândac sinistru,
Ce-i spune lumea flașnetar,
Lacheu și nu un prim ministru.

Þi-o spun acuma circumspect
Și nu cu răutate,
Te-ai bucura de mult respect
Și munți de demnitate.

Acum nu te-ai fi umilit
La șmecheri și la hoți,
Aveai prestigiul neștirbit
De-atâția mafioți.

Epilog
Þi-o spun eu, un oarecare
Și ți-o spun clar și apăsat,
Ai conștiința de vânzare,
Onoarea ta-i de cumpărat.