E un mister cum oamenii
Pleacă în noapte
Și nu spun la revedere.
E un mister cum oamenii
Pleacă pe un drum
Dar nu știu unde ajung.


E un mister cum oamenii
Aleg ce-a de-a treia cale
Când sunt puse la bătaie doar două.
E un mister cum oamenii
Își curăță frecvent casa
Dar nu și sufletul.
E un mister cum oamenii
Scriu romane
Dar n-au curaj să trimită scrisori.

E un mister cum oamenii,
Doar văzând un chip,
Îi pot spune toată istoria vieții.