Mi-e rău, căldura mă apasă,
Mi-e greu, puterile mă părăsesc,
Mi-e foame, setea mă omoară,
Mi-e dor de ochii ei căprui.
Mi-e somn și patul mă îmbie,
Păcat că somnul mi-e străin.
Acum mi-e frig, căldura mă urăste,
Mi-e greată să mai tot astept,
Mi-e dor s-aud un cântec dulce,
Mi-e dor de ochii ei căprui.
Mi-e frică, lumina-ncepe sa dispară,
Mi-e greu s-apas pe-ntrerupător,
Mi-e sete, din nou e cald afară,
Și plâng și mor și rătacesc,
Acuma văd că obsesiile-s amare,
Mi-e dor de ochii ei caprui,
Pe care intunericul de-afară îi stinge sub tăria lui.