Este primăvară
de câte ori
îmi atingi tâmplele
respir
prin tine
ca și când
universul acesta
ar încăpea între buzele tale
așa te sorb
ești scoica prin care ascult marea
despletindu-se
în apus
valuri sărate se înalță pe gleznele mele
ca o iederă ascunsă
în ghiocul privirii tale
sub călcâiul stâng
captiv
un melc a uitat
cochilia strâmtă

și nimic
nu tresare