îmi place să cred că mi-am șters de pe față toate spoielile și mi-am îmbrăcat o rochie nouă
am scotocit timpul cu ochii dar mai ales cu lacrima lor și n-am mai ridicat nicio piatră
nu m-am cuibărit la picioarele tale dar te-am privit de departe
apoi am visat

veneai să-ți dau o cană cu apă un măr și voiai să taci lîngă mine
eu mi-am pus mîna pe creștetul tău și ți-am spus

tu nu știi cum se ocrotesc lighioanele fără casă
fără prieteni
și fără dumnezeu