într-o noapte am simțit
cum cerul umblă prin ochii mei închiși

când eram mic mă gândeam la acestă lume
deschideam cu ochii minții cer după cer
nu știam care e ultimul cer
la sfârșit adormeam cu ochii roși
de neputință
în somn o luam de la capăt

astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeț printr-o țară
de ruine

aștept vremea când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre

vor reconstitui vremea
când dragostea umbla pe pământ