Aș fi vrut să-mi construiesc o singuratate vastă,
într-un oraș mare, vechi, umed și bolnav,
ar fi fost o stare frumoasă în tumultul ei,
ca o vânătoare pe timp mohorât a la Gustav Mahler
când oamenii plecau să-și împuște spaima și deznădejdea.

Mi-ar fi fost aproape totuna, cred.
Dar cine poate alege oare? mie mi-a fost dat de la bătrân
o viață simplă de om simplu, ca un clipocit al râului la soare,
pentru asta spun multumesc.