Perpetuu


Sufletul, divina forță
creatoare de viață,
omenirea-nsuflețește
dându-i duh și cutezanță.

Suflet și trup, un întreg
ce iubirea o animă,
simbol al trăirilor,
torță veșnică, sublimă.

Sufletul e raza care
luminează cursul vieții,
facându-ne buni și tandrii
chiar din zorii tinereții.

Sufletu-și cată pereche,
după datina străveche,
și-atunci când o găsește
o minune se-mplinește.

Suflet bun, mărinimos,
dragoste, afecțiune,
esența iubirilor
ce animă-ntreaga lume.

Azi, trăindu-ne viața,
arșița ne pârjolește,
este a iubirii vrajă
ce alt suflet plămădește.

Am primit și am dat viață,
întreținem focul viu,
toți suntem datori s-o facem
cât nu-i prea târziu.



Trece timpul


Alaltăieri, eram ieduță...
săream să rup câte-o crenguță
cu flori albe de salcâm,
apoi m-ascundeam în fân.

Ieri, am fost o veveriță
mândra de a mea codiță,
ronțăiam alune verzi
și alergam prin livezi.

Astăzi sânt o pisicuță
grațioasă și drăguță;
languroasă mă dezmierd,
între perne, acum, mă pierd.

Mâine – o vulpe șireată,
voi da iama în poiată
să umplu un coș cu ouă,
că peste o zi, pui de aur vor ieși.

Poimâine, ca o leoaică
îmi voi apăra puiuții,
voi vâna să le-aduc hrană
să crească micuții.

Trece timpul și iubirea
zi de zi sporește...
Bine-mi șade să fiu mamă
dagostea-mi priește!




Nicolae


L-a adus Suzi acasă,
într-o vară mai demult,
s-au plăcut și împreună
câtva timp au petrecut.

L-am tratat ca pe un fiu,
ce s-a întâmplat nu știu,
Îmi zice și acum mamă,
pe el Nicolae-l cheamă.

Nu e Þarul Nicolae
și nici fante de Obor,
E băiat de Colentina,
isteț, și curtenitor…

Că nu-i Sfântul Nicolae,
este purul adevăr,
prietenii îl strigă Nicu
și-i băiatul lui tăticu.

Pentru Suzi, Nicolae
uneori e Nicușor,
își dorea probabil fata
să aibă un frățior.

Nu le-a fost dat împreună
să își facă viitor,
Soarta i-a ales pe alții
să fie perechea lor.

Toate, una peste alta,
sunt o lecție de mareață,
ei vor fi mereu prieteni
bucurându-se de viață.



Marie, dragă Marie,


Azi îți dăruiesc o floare
Să ți-o prinzi la cingătoare
Sau poate la pălărie
Cum îți place ție.
O floare de busuioc
Să-ți poarte noroc.
“La mulți ani!”

O altă Marie…



Mărțișor


Astăzi este Mărțișor - zi de primăvară,
calendarul așa zice, dar e frig afară.
Două fire de arnici, alb și roșu răsucesc,
le atârn la capăt ciucuri și cu dragoste-i privesc.
Am pus bucurie-n ei, gândurile mele bune,
pntru fiica mea frumoasă fericire să adune.
Este vremea florilor, chiar acum de mărțișor,
dintr-o lună străvezie floare galbenă îmbie
gingașă, frumoasă floare, într-o zi de sărbătoare
să-i dea Suzanei binețe, zâmbetul să o răsfețe.

Este din nou primăvară, am primit și ghiocei
parfumați ușor și gingași, așa cum e gestul ei.
Roșii frumoase lalele, șapte inimi mititele,
fiindcă Săptămâna are și ea șapte zilișoare.
Suzi și Joseph, desigur, mi-au adus și-un mărțisor
un trifoi micuț din aur - parte din norocul lor.
Mi-a adus și Nicolae ca în fiecare an
un buchet frumos albastru, iriși ca de porțelan.
Suzanei o orhidee roz cum nici nu te gândești
de o privești pare desprinsă dintr-o lume de povești.
Alexandru și-al meu frate ne-au oferit trandafiri
toate astea demonstrează nesfârșitele iubiri.