în căpruii lui
marea urla, se tăvălea
ca o femeie în travaliu
născînd
unul după altul
valuri în spume sepia

pescăruși cu penele grase de dor
izbucneau intermitent dintre gene
țipînd din el
întunericul

de m-ar fi privit atunci
universul și-ar fi ars
toate stelele
într-un singur
rug



da, acolo