Ce vipere aceste vise
care mușcă din noi
până la sânge!

Eu am o ladă de zestre
în care îmi găzduiesc visele
din când în când
mai trag cu ochiul
prin gaura cheii
mai zăresc câte unul
undeva stătea ascuns
un vis cu ochi albaștri

țac și gata!
așa ne pierdem visele
rând pe rând
apoi
ca să putem supraviețui
împăcați cu noi înșine
facem eforturi să ne convingem
că nici măcar
nu le-am
avut

ce vipere aceste vise
care mușcă din noi!
De ce n-ai dat Doamne
și-a unsprezecea poruncă?