lim
se sperie
de umbra ta
își ascunde tremurul picioarelor
după curcubeu
pe care îl apucă cu ambele palme
și îl întinde pe față

lim
credea că nu se mai teme de umbre
s-a antrenat cu propria umbă
pînă cînd curcubeul a devenit alb

pe atunci era singur
își asculta glasul
cum păsările din colivie
puse înaintea oglizii
cînta
pînă curgeau frunze albe din soare
alerga printre ele și umbra după el
neagră și moale
o lua în brațe mai întîi cu sfială apoi cu încredere
așa s-au împrietenit

lim
întinde mîna și privește cu teamă
ca nu cumva o rază cît de firavă
să proiecteze
strîngerea mîinilor
ca o gură de umbră cu colți.