stau lângă fereastra deschisă și
cotrobăi printre amintiri
dincolo geamul
picură în ritm de hip - hop
suport din ce în ce mai greu ploaia

suferința atârnă în mine ca un tablou

mi-e frig poate am nevoie de
puțină căldură fie și pentru
o singură noapte sau poate
mai firesc de o inimă
doar atât cât să mai pot
vorbi cu Dumnezeu

deasupra tuturor lucrurilor
aud voci parcă o aud pe bunica
vorbind despre singurătăți
ultima oară cînd am văzut-o
avea ochii închiși
și era îmbrăcată altfel
și oamenii
erau îmbrăcați altfel
(pe drumul dintre casă și pruni
singurătățile se înghionteau pe furiș)
poate de aceea nu am mai văzut-o pe bunica

în mine se derulează un film

ploaia interminabilă îmi strică vederea
și o liniște îmi apasă pieptul
aerul greu vibrează
se face întuneric
mi-e teamă
e prima oară când mi-e teamă

încerc să îngenunchez dar nu știu
dacă îmi voi termina rugăciunea

încă plouă...