ce-mi rămâne când spui
a câta oară
“trebuie să plec!” întoarsă din
oglindă cu urmele dorințelor ascunse
teritorii pe armura regală
o privire peste
mă înclin la puterea strângerii
i-aș rupe direcțiile opuse
din același loc
pe holul scurt înainte de coborâre
bricheta o torță la noua căutare
prin alte depărtări
nu știu dacă ești cucerire sau
m-ai cucerit cu încruntarea din plăcere
la atingerea petalelor din carne
dar după asemenea atracție
când din sărutul clipei a curs sânge
chiar am fost uns
rege peste trupul tău