Unii au mai mult noroc decât alții
Pe aceia îi cred, lor le urmăresc ochii și gura.
Femeile, mai ales, par să aibă mai multă trecere
Lor li se dă și li se ia totul.

De pe marginea trotuarului
Totul pare un fleac, o lucire în ferestrele blocului;
un gât întors, o frunte plecată,
un genunchi așezat pe frunze și melci.

Când ridic ochii, deja în ferestre se scurg
dumnezei în scutec, cu biciul, apa și-oțetul alături.
Nu-i este dat nimănui să fie ales
și nimănui să aleagă.
Dar cu toții vorbesc prin somn despre dragoste,
cum ea, fără mâini și picioare, trece, de la unul la altul, strada.

Unii au mai mult noroc decât alții,
Îmi spun, creionându-i gâtul întors, fruntea-i plecată.
Bărbații, mai ales, bărbații par să aibă mai multă trecere
Lor li se dă și li se ia totul.

Dar, nu femeilor și copiilor? mi se aruncă din ferestre.
Și bătrânii, nu lor li se umflă pielea ca unor baloane colorate
agățate de ramuri? Nu lor li se cuvine
mai multă larghețe?

Eu îmi scot dinainte covrigul, presar un vârf de sare,
și încep să ronțăi, cu desenul alături.