Sigur că te iubesc
Așa cum un contraamiral
Își iubește vasul,
Cum un pescar iubește apa,
Cum un călător
Iubește drumul.
Aș vrea să-ți sorb iubirea de pe buze
Cu-ntreaga pasiune refulată,
Dar nu pot face asta
Și neputința s-a sedimentat în mine
Ca un travaliu prelungit.
Sigur că te iubesc
Pentru nopțile acelea când plecam la drum
Orientându-ne după steaua polară,
Când tu mă duceai în spate
Cum numai eternul călător
Duce povara genții de voiaj.
Uneori mă dor coastele,
Apofizele spinoase lipite
Ca niște ciocuri de papagal;
Am nevralgii, parestezii în membre,
Dar uit de toate
Când îți simt bătăile inimii
Lovindu-mă puternic în spate.