De douăsprezece ceasuri bat la ușa Ta
nici un foșnet nu se aude,
aer-i înfrigurat
lemnu-i încărunțit

uneori degetele îmi intră prin ușă
fără ochi,
ele nu te găsesc,
aerul miroase a tămâie

din când în când o mână lividă se-arată,
coadă de câine,
secundarul se mișcă
încă nu…încă nu…