Să o întreb sau totuși să n-o întreb?
De-acel gând cântat din flaut?
De-acel dans pe piei de cerb,
Sub care pietrele fecioria-și pierd
Și zânele se fac că n-aud.

A fost chiar nevoie să o metasarut
sub poarta din butuci a lui Brâncuși
și să-i umplu trupul cu rumeguș
de tulpini de vise ce frunza au pierdut?

De ce nu am cules canepa de la început
și n-am furat eu nasul de la Sfinx?
Și pietrele-au roșit de-atâta plâns,
și curcubeul și-a pus schelet de lut.

Să o intreb sau totuși să n-o întreb?
De-acea floare cu coastele de humă?
De-acel adverb confundat cu-un verb
cu care te strigam într-un avânt acerb,
cerșindu-ți laptele stors din lună?

Să mă îndur și s-o întreb?