drum colburos deasupra brodate cu fir
rotocoale de borangic
streașină la cuib
nici un canon
tu m-ai fi lăsat

***

pai vopsit
adevărul mișună prin sat
între mine și deal o să coboare
ai noștri
cât niște degetare
vreau să înțelegi prin trupul meu
dedesubtul icoanei

***

am fost furat
de-o limbă cu tine
vorbeam frumos de oameni
și tot mai întreb ce te roade
cei trei s-au întâlnit
aveau nevoie de unul singur
și te-au luat
pe tăcute semănăm

***

nu mai e nimic de înmormântat
pământul se întinde peste
cel sărac își dă drumul
cum un soi de instigare
chemându-te
să iei un gât
slănina grosă cât palma ascunde ceva

***

mereu leneÈ™
semnez cu numele
sub care se adună ceva
cum să te las
să vii și să pleci
nu-ți mai ascund