Stai întinsă pe spate în iarbă pe pământul rece
cu un pachet de biscuiți în mână
și-l savurezi cu tot ce ai mai bun în tine ca pe un viciu din adolescență
Vântul zdrențuie umbra ce te învelește
lăsând soarele să-ți muște ușor din gâtul golaș cu fiecare atingere printre frunze
Părul tău negru se scurge printre firele de iarbă
ca o cascadă într-un deșert cu lei
împletind un macrameu de filigran
Mustul se scurge lin din buzele tale
în adâncul pământului
ca o lacrimă de cer