Se ridică lumea-n stradă
Cu cuțitu-ajuns la os.
Cârmuirea-i chiar neroadă?
Întoarce totul pe dos?

Strigăt de nemulțumire
Se înalță către cer.
Nu-l aud cei cu numire
De se pierde în eter?

Nu mai stați, sus-puși, pe scaun!
Liber, lăsați locu-acum!
Câtă vreme umblați craun,
Noi n-o să plecăm din drum.

Spunem „gata!” suferinței,
„Stop!” risipei de bănet.
Sunteți sursa neputinței.
Nu dați țara amanet!

Încă patruzeci de zile
Timp ca să puteți pleca.
Voturile cu-apostile
Nule sunt, de cacialma.

Cu idei doar retrograde
Ne-ați trimis ’napoi în timp,
Þării ați făcut broboade
Aruncând-o din Olimp.

Toți o vor... E ultimatum
Ca efect l-al vostru brand.
Să schimbăm al țării fatum
Nicidecum în „no man’s land”.

Ne vom câștiga decența
De care suntem lipsiți.
Mult ne doare decadența.
Învățăm să fim uniți.