agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-27 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Luna roșie, vântul, culoarea ta
de femeie din Nord, întinderea de zăpadă... Inima mea e-acum pe-aceste pajiști în aceste ape înnorate de cețuri. Am uitat marea, grava cochilie în care suflă păstorii sicilieni, cantilenele carelor în lungul drumurilor unde roșcovul tremură în fumul miriștilor, am uitat pasul bâtlanilor și al berzelor în văzduhul verzilor podișuri pe pământul și fluviile Lombardiei. Dar omul strigă oriunde soarta unei patrii. Nimeni nu mă va mai duce în Sud. Oh, Sudul e obosit să tot târască morți pe malul mlaștinilor de malarie, e obosit de singurătate, obosit de lanțuri, gura lui e obosită de blestemele tuturor raselor care au urlat moarte cu ecoul fântânilor sale care i-au băut sângele din inimă. De aceea băieții săi se întorc pe munți, supun caii sub pături de stele, mănâncă flori de salcâm pe cărările din nou roșii, încă roșii, încă roșii. Nimeni nu mă va mai duce în Sud. Și seara aceasta încărcată de iarnă e încă a noastră, și aici îți repet absurdul meu contrapunct de duioșii și de furii, un bocet de iubire fără iubire.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy