Bunicul meu degustă vinul prin țărână
și lacrimile mele-i spală vina
de-a fi crezut că Dumnezeu nu-l va-mbrăca vreodată
în lumina Sa




Bunicul meu degustă vinul
chiparoșii ard la căpătâi din depărtare
de fiecare dată
când îngenunchez și
racii fug de teamă


Lumina își înfige rădăcina
ca-ntru-un pământ fără cusur
și seva ei de miere și uitare
te ridică



...



Nu este loc
nici timp
de-ntors napoi

Cuptorul de pământ e găurit de șobolani
via pe care o-ngrijeai ca pe-un mormânt de tată
s-a dus cu tine
în pământ



Nu este chip să te întorci dintr-un pustiu
într-un pustiu mai mare


Degustă, bunule, din ochii mei
lumina






Nicosia/ Cipru