Li
privea cerul. nori albi
nemișcați.
seninul amiezii.
câte o pasăre tăindu-l cu aripa.
nu-i trebuia
nimic altceva.



aștepta.



simțea cum îi intră
tăcerea în trup
ca un praf de cărbune
în bronhii.
și Li aștepta surâzând
cu privirea țintită spre cer.


se-ntomna

ca o moarte ușoară.


așa l-au găsit peste sute de ani.
surâzând
sub un strat
de cenușă albastră.