Aș cere-mpământare pentru volții votcii
și aș rememora să pot trăi biografia lemnului ușor.
Hei, cine bea cu mine și să merite intimitatea unei
crime
cine schimbă sângele în apa cu care îl speli?
Am auzit un om odată răspunzându-mi cu mult înainte
ca eu să fi pus întrebarea. M-am murdărit de murele
cuierului
mai mult ca de fragii cârjelor. Cine bea cu mine și să
merite
intimitatea unei crime? e răspunsul la o întrebare pusă
cu toată forfota de trupuri ocolire dând ca iodul unei
găuri
de care vrei să scapi mai tare decât ea. Dumnezeu ți-a
scuipat mimica
și un secol întreg a alunecat pe ea și după oase știm că și
le-a rupt.