agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-21 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Stolul viselor mele duce-n zbor călătoarele paseri,
rațe în purpura zorilor, seară de seară lebede, gâște ziua și noaptea - cârduri de gâște sălbatice. Arsă de sete, inima-n țipătul lor se stingea, ca apoi iar să prindă viață cu fiece bătaie de-aripe și-nsetat veșnicia da glas în dimineața de flăcări. Aprindeau în iureșul lor norii și stelele, sângerând ele însele-n marea văpaie-a unor astfel de răni și sus, peste toate, singuratic, mereu țipătul paserii. Purpura zării-nghițea cerul și-oglinzile apelor malul cu cețuri de aur văile-adânci, bărăganele, sufletul mut rătăcea destrămat pe colinele-n floare. Când iată că brusc am răzbit prin durere și-n miez am pătruns, prin inimă-n soare: supuse ne sunt acum înverzitele-ntinderi, limpezi toate peisajele-n semnele lor și-n culoare, lungile drumuri, toate străbătând universul.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy