Bolborosind, cafeaua în ibricuri
Reamintește: nouă zi începe
Și roua feeria o concepe
Dar unde-i viață-acolo sunt și dricuri.

Murit-a ciocârliei cântul. Stepe
Meleagurile-mi par a fi. Nimicuri
Se-aprind în gând când, cerule, tu picuri...
Căci la-ntristări doar toamna se pricepe.

Dar gâlgâie în vase neagra zeamă
Și pentr-un ceas te face fericit.
Și vine iarna, parcă-ți este teamă

În câte haine vei fi încâlcit.
Doar neaua vesel parcă te mai cheamă
Cu albul nefiind un an zgârcit.