Trec serile spre zori, insotite de stele,
Visu-mi este sarac, langa tampla bolnava,
M-am ranit cand o raza am smulso din ele,
Sa ti-o pun peste frunte, minune suava.

Am trecut printre ganduri sa te pot intalni,
Si-ntr-o singura clipa, am dorit sa-ntelegi,
Ca odata cu noaptea, amandoi vom porni,
La rascruce de drumuri, catre suflet s-alegi.

Uneori ma simt singur, uneori imi lipsesti,
Noi traim intr-o lume ce te-nvata sa plangi,
Tu invata de-acum, in ce colt ma gasesti,
Si sub pleoape clipind,te rog sa ma strangi.

Esti frumoasa ca roua, esti minune si dor,
Nici-o noapte nu stie, cate stele-au cazut,
In tacerea din suflet, un miracol strecor,
Care-ti seamana tie,chip frumos, nestiut.