Între încleștarea palmelor noastre
Se cuibărise parcă eternitatea
Și mireasma verii
Colorată-n flori de flutur
Ne-nvăluia îmbrățișarea
Emoțiile dansau nebune
În valsul pașilor dintâi
Aidoma fecioarelor
Înspăimântându-ne de-atâta nevăzut
Iluzie optică atinsă
Și de prea de tot aproapele
De-mplinire
A veșnicilor neîmpliniri
Înmugurindu-ne dorința
Prin fluier de vis
................................
Nici vântul și nici ploaia
Și nici soarele
Nu mă înfiorase
De-atâtea ori
Trecând prin mine
Cum o făceau degetele tale
Transformându-mi fiecare fir de păr
În roșii maci
Trecănd prin părul meu...
Peste chipul meu...
Tăindu-mi buzele
Ca un fulger
ÃŽnnourarea

ÃŽnainte de potop

Umplând toate golurile secetoase...