Maestre tu astăzi ai plecat de printre noi
și sufletește acum noi suntem mai săraci.
Dar suntem siguri că ai plecat în loc mai bun.
Un loc fără politică, crime și violuri.
Un loc unde porumbelul alb te însoțește.
Un loc unde acum de acolo sus vei proteja,
pe bietul asuprit român.
La acest ceas să-ți fie țărâna ușoară
și sufletul să ți se odihnească în pace,
pentru toate cuvintele ce în urma ta ni le-ai lăsat.
Cuvinte poleite cu aur, ticluite din inimă și suflet.
Cuvinte ce le-ai așternut în ale noastre suflete și minte.
Cuvinte ce vii sunt încă în ale noastre gânduri.
Cuvinte ce au fost și încă dragi ni-s nouă.