Treceam dormind și înarmați cu sulițe și carabine cu câte patru limbi
în fiecare gură

cântam tărăgănat astfel încât să sugerăm o reântoarcere

mergeam și fiecare părea că se îndreaptă spre casă și grădină spre tufele de rosmarin spre florile îngălbenite ale caprifoiului spre sânii primitori unde să-și culce capul

eu însă obosisem "nu mergi cu noi la cer" mă întrebau ceilalți mirați
de răsicirea gândurilor mele

"rămân să mă târăsc pe mâini și să sparg oase" le răspundeam și mă culcam pe jos păstrând o îndărătnică tăcere