Am crescut oarecum împreună…de parcă m-am născut odata cu tine,
Ca și cum am fi fost amândoi frați. Ai carei mame?
Þi-am lăsat sa descoperi lumea prin mine,
Mă simțeam ca și tine...copil
Și-mi plăcea să copliăresc și eu...prin ochii tăi,
Cu râsul tău.
Învățam să-mi țin zborul liber…ca visele, și să cred în ele.
Te-nvățam de la mine povești despre muguri de flori
Iar tu mă credeai…cum îmi plăcea să mă cred și eu.
Îți descopeream…o lume,
Dar n-am știut să-ți spun cum e lumea de dinafară
Și nici n-am știut cum să-ți arăt....viața ei
N-am știut atât de multe…să ți le spun
Sau poate n-am vrut…
Te-am lasat sa crești…alb, într-o lume…de gri.

Pete...
Te vor atinge-ntr-o zi
Să nu le lași prea adanc și prea mult...
Ca să nu-ți schimbe nici râsul, nici plânsul..
Nici zambetul tau...
Să poți sa mai crezi uneori în povești cu muguri de flori
Să mai copilarești ca atunci...prin ochii mei
Cu râsul tau..
Și-n adânc de tine, să poți să păstrezi...
Alb.