agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-26 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Cu-armurile-i grele de toamnă târzie
balta ne cheamă din nou. Lotca scâncește, ca vie, și-n sălcii atârnă același nesigur ecou. Șerpii beau, leneși, din ultima căldură, apa-i lumină topită și grea. Tu, fiică a soarelui, pură, luminezi această împărăție a ta și a mea. Vâslele vibrează în mâinile mele - e-o harfă pe care doar eu știu să cânt Ascultă, ascultă, iubito, la ele ce zi de-mplinire înalță în vânt. Toamna toarnă cu pumnii aur în baltă, părul tău e-o flacără tremurând. Când în apă te-arunci, decât zarea mai naltă, pari un strigăt al vieții țâșnit din străfund. Și apa te-alintă în brațele-i moi, fericită că iar te cuprinde, părul tău mă cheamă, se-aprinde, te-afunzi, dar și-acolo vom fi amândoi. Și vâsla-a tăcut, și noi am tăcut, în lumea ciudată din ape. Înotăm alături, ca într-un sărut, aproape de cântec, aproape...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy