îmi așez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază

cred că aș putea să învăț
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simțit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
și ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubești până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorțișoară
ținându-mă cu două mâini tremurând

se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munții târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă

unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfrigurați