Iubito,
Eu, în viața mea profundă,
Nu te-am iubit la fel de mult,
Nici o secundă.
În schimbul dragostei ți-am dat
O microundă
Și-n timp ce mi-ai creat
Un fel de cult,
Eu nu eram decât
Un simplu deraiat,
Nimic mai mult.
Am fost în viața ta
Numai un terÈ›,
Un amărât,
Un gnom,
Un megaherÈ›,
Un disperat iubind
Ca un nebun...
Te-am transformat
ÃŽn carnea mea de tun.
Nu te-am iubit
Cu-adevărat
Eu doar m-am prefăcut,
Și tot gesticulam
Precum un surdo-mut
Cu aer idiot
Ori chiar tâmpit
Pentru un zâmbet
Ori un vot de blam.
Dar nu-i nimic,
Azi ai un antidot,
Nu mai iubești la fel
Pe tine
Te-am pierdut
Păcat că-n inimă
Nu mă mai porți ,
Dar n-ai știut
Că viața pierde sorți
Iubindu-mă-n zadar
Cum m-ai iubit.
Acum sunt singur,
Numai eu,
Te-am implorat,
Și ai trecut...
Mi-ai luat numai iubirea,
Cu-mprumut.
Dar uite-acum,
Nu te mai pierzi cu firea,
Nu mă mai vrei ,
Nu mă mai suni,
Nu te mai știu.
Pacat, iubito,
Este prea tarziu!