Ascult tăcerile-n adânc zidite;
abisul va fi razelor culcușul;
o doină tânguită e apusul
și rând pe rând se lasă absorbite.

Minut de nemișcare și de rugă,
amnar de vorbe în castel ateic,
aprinde-n mine focul prometeic
cu deznădejdea-n loc de buturugă.

Tentaculara cergă de-ntuneric
nedezmințit se-așterne; totul pare
încorsetat în orizontul sferic.

Aștept. Pantagruelica răcoare
a dorului dintr-un trecut eteric
mă-ncearcă iar și viitorul doare.