Aşa cum valoarea, uneori,
Nu aşteaptă numărul anilor grei,
La fel vine răul; tristeÈ›i în flori,
Peste un pustiu de idei,
Cuvintele vin în neştire,
ÃŽn inima zidită-n uimire
Totu-i trecut,
Totu-i pierdut…
Printre lacrimi, nostalgic,
Plec, vagabond, iar şi iar,
Infinitate de fermec,
Spre capătul lumii, hoinar.