Fără să-mi calc Lumina
beau apă din punctul
fântânii plină de fântâni
a Universului
Sufletul rază din rază
mă mai mult împerechează
cu o liniște netrează
unde lacrima-mi veghează
Ah, de-acum e niciodată
setea mea fostă odată
uimire din poartă-n poartă...