agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-25 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Nu. Arta Popescu nu s-a născut,
Nu. S-a inventat doar un biet aparat. După ce se umflă o burtă de mamă, La ea se conectează un trenuleț electric. Acesta merge, șuieră, pufăie - și burta de mamă scade. Jucăria merge numai și numai cu energie de-asta strânsă acolo în cele 9 luni. Nu, n-a existat. Au fost doar liniile trenulețului electric întinse prin cameră după cum s-a calculat configurația liniilor ei din palmă. Trenulețul merge, pufăie, șuieră, dar Arta Popescu nu. Ea încă n-a existat. Nu. Nu e nici măcar fericită. Nici măcar cât un gândac de bucătărie într-o pungă plină cu zahăr. Nu e fericită nici măcar cât un gândac de bucătărie mort într-o pungă plină cu zahăr, Arta Popescu nici măcar n-a murit. S-a inventat doar un biet aparat. Conectezi aparatul și totul merge, parcă, de la inima ei. Mașina de spălat spală, mașina de călcat calcă, frigiderul răcește, telefonul vorbește. Numai cu energia inimii sale. Doar de la ea, o clipă, becurile străzii au strălucit orbitor. O clipă - dar tot a fost prea mult. Căci ea pe loc s-a consumat. Nu, n-a murit. Alta Popescu nici măcar n-a existat. A rămas doar, așa, ceva, acolo... ceva conectat la aparat. Ah, înger-îngerașul ei cu motor! (Care te-ar fi luat și pe tine în zbor.) înger-îngerașul ei ca o muscă albă, încărunțită, mare cât un papagal. Ce s-ar mai fi învârtit el în jurul capetelor noastre! Ca orice muscă, în jurul botului de cal. Ultima muscă dată afară din Cișmigiu, bătrână, -nțepenită, târându-și aripile pe caldarâm. Ultima muscă pe care numai și numai Popescu ar fi putut s-o prindă (ca un poet în adevăratul înțeles al cuvântului) între paginile abecedarului său unsuros. Trosnind, foșnind, scârțâind. Ah, Arta! Arta Popescu!... Ce păcat!... Nu s-a inventat decît un biet aparat.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy