Să ne bucuram
să aprindem stele în brazii căminelor
cerul își deschide mâinile deasupra-ne
să ne dăruim
vii voci de flăcăi corindă corindă
înfiorate ferestrele cântă și ele în drum
pornită-i spre noi mândra zăpadă
ca o poartă spre inime noi
las pe afară sufletul slobod
să se primenească cu alb
cu lumina cea fără de capăt și moarte
a lerului-ler