Din lungile săbii cu care ne tăiem
mă retrag sângerând
și mă întreb
cum pot să exorcizez iubirea
pe care ți-o port precum sclavii pe tavă,
la masa unui stăpân tăcut și absent

Poate că dormi liniștit după ce ți-ai numărat oițele albe
Eu îmi număr îngerii însingurați
și plâng,
cât sângele îmi mai fulgeră o dată din vene
- îmi mai așez o dată cuminte gheara pe geam
și-apoi mă-colăcesc pe vatra casei, crescând,
ca o pâine-n cuptor,
până ce toți pereții noștri sunt îmbrăcați în solzi de argint.